joi, 8 octombrie 2009

La Mulţi Ani ! De 8 octombrie

Edward Stanescu

8 octombrie a fost mereu una din zilele mele preferate. Era ziua de naştere a unui bun (şi vechi) amic din copilărie. Îmi aduc aminte petrecerile pe care le făceam în cea mai apropiată sâmbătă de 8 octombrie. Aşteptam un an de zile data asta. Mereu ne întâlneam o gaşcă de buni prieteni şi aveam ocazia să mă întâlnesc şi cu EA :) .
Pentru noi (eu şi ea) era ziua când lucrurile se legau din nou, indiferent de ce se întâmplase în decursul anului.

pahare-vinLucrurile reveneau, parcă neatinse, aşa cum au fost. Totul începea şi se sfârşea pe 8 octombrie. Dacă aş sta să scotocesc mai atent în sacul cu amintiri probabil aş regăsi o mulţime de lucruri pe care le-am uitat.

Masa frumos aranjată, casetele video, pereţii albi, camera spaţioasă, priveliştea superbă ce se vedea de la etajul şase şi aş termina cu gustul buletelor de caşcaval care-mi deschide şi acum apetitul. Pun pariu că deja zâmbiţi… Vali, Dennis, Fane?! :)

Au trecut repede anii şi petrecerile de 8 octombrie s-au mutat în alt cadru. Unii din gaşcă au plecat, au apărut alţii. A plecat şi EA. Berea a fost înlocuită cu vinul roşu, iar ultima petrecere pe care mi-o aduc aminte a fost într-o noapte în care plouă cu găleata. Am ieşit atunci din localul unde petreceam şi ne-am aşezat patru oameni la o masă, fiecare cu câte un pahar în mână, şi am început să discutăm diverse lucruri.

Ploua aşa de tare, încât umbrela uriaşă cu reclamă la Coca-Cola făcea un zgomot de nu-ţi auzeai gândurile. Am stat vreo 40 de minute de vorbă, în cel mai sincer mod posibil. Parcă presimţeam că e ultimul party adevărat de 8 octombrie, la care vom fi prezenţi cu toţii. Între timp s-a oprit şi ploaia şi am făcut câţiva paşi pe malul lacului, înainte de a ne întoarce în restaurant.

Am revenit în încăperea caldă şi ticsită de fum de ţigară şi am continuat sărbătoarea. Unul dintre noi a rămas fără permis în acea noapte, dar deja e o altă poveste.

Şi anul acesta se confirmă că 8 octombrie e o zi tare faină!

La mulţi ani, Vali!

Sunt mandru de articolul asta. Multumesc Edi.

Niciun comentariu: