duminică, 1 februarie 2009

Bodhi

Am revazut azi (oare a cata oara) filmul meu preferat. Point break. Nu e un film exceptional dar e un film care ma impulsioneaza prin conceptia despre viata a lui Bodhi. Vrea si reuseste sa fie liber, sa isi urmeze pasiunea pentru surf, pentru adrenalina. Lasand la o parte faptul ca spargea banci (ceea ce nu e tocmai legal), omul asta isi traia viata. Cati dintre noi o facem? In scoala suntem invatati ca trebuie sa stam in banca noastra si sa tacem din gura si asta ne ingradeste spiritul si atunci cand crestem ne face sa intram intr-o rutina si mediocritate din care iesim cu greu. Munca, acasa, somn, munca, prieteni, acasa, somn, samd. Cati dintre noi isi urmeaza cu adevarat visele? Cati activeaza in domeniul in care isi doresc si cati in domeniul in care au gasit o slujba?
Bodhi este un exemplu de cum sa faci fiecare minut sa conteze, sa nu il lasi sa treaca pe langa tine. De ce? Pentru ca la 60 de ani o sa privim in urma si o sa ne para rau ca am ratat atatea sanse de a face ceva. Se spune ca inaintea mortii ne revedem viata ca un film derulandu-se inaintea ochilor. Cui ii place sa vada un film plicticos?

"It's not tragic to die doing what you love" Bodhi

2 comentarii:

Kata spunea...

Da, da, sunt de acord. De asta imi si place filmul asta asa de mult. Pentru senzatia de libertate, si non-conformism... nebunie!!!

Lupul Alb spunea...

Ma gandeam eu ca tu o sa fi de acord cu mine :)