Update concerte: Clapton si restul lumii

Mai intai a fost Phoenix Classics, care a fost o sinteza intre Rapsodia Romana Nr 1 in La Major si primul album de conceptie "Cei Ce Ne-au Dat Nume" pe de o parte, si o sinteza intre Rapsodia Romana Nr 2 in Re Major si albumul "Mugur de Fluier". A fost unul din cele mai frumoase concerte Phenix la care am fost. Sonorizarea a fost foarte buna (cel putin comparativ cu alte concerte Phoenix), asta si datorita unei echipe din Ungaria, ca din pacate la noi vad ca nu se gaseste nimeni mai rasarit. A fost o problema la Anule hanule si au trebuit sa se opreasca putin inainte de strofa a doua si un strop de microfonie pe sfarsit, dar in rest totul a fost ok. Nu cred ca l-am mai vazut pe Covaci facand atatea solouri intr-un concert Phenix pana acum, nu ca nu ar fi in stare. :) Si Cristi a fost la inaltime ca de obicei, e o placere sa il asculti si sa il urmaresti interpretand bucati din simfonii. Pe langa faptul ca au cantat Anule hanule care e melodia mea preferata de la ei, au cantat si Pavel chinezul, ceea ce a fost o surpriza foarte placuta, pentru ca e prima data cand am auzit-o live si nu stiu daca o sa o mai aud vreodata.

Apoi a venit Mircea Vintila in Fire. E ceva special la concertele astea din club, apropierea de scena creeaza un sentiment special. Si mai e, bineinteles, caldura din totdeauna a lui Mircea. A cantat melodiile lui bine cunoscute si publicul a reactionat ca atare, a cantat, a aplaudat, a interactionat. Intr-un cuvant, a fost frumos. :)

Apoi a venit concertul pe care il asteptam mai mult decat toate celelalte( ACDC, Aerosmith sau Metallica), si anume Eric Clapton. Ca sa folosesc o expresie din copilarie, a fost Clapton si restul lumii. A fost primul concert despre care pot sa spun ca trebuia ascultat de pe scaun, nu din picioare. A fost un concert pe care l-am savurat mai mult ca oricare altul. Mi-a placut stilul foarte degajat al lui si s-a vazut, atat la el cat si la Steve Winwood, profesionalismul care i-a facut sa ajunga acolo unde sunt. Cum spunea o inscriptie pe un gard acum multi ani si de care mi-a amintit o prietena inainte de concert, "Clapton is God".