Scumpului Fănică cel Iordache

de Teodor Pâcă



Vă las în valea acestei stinse plângeri
Orice sfârşit vesteşte-un început
Mă duc eu primul, sunt mai priceput
Să pun din vreme şeile pe îngeri
Zvântaţi c-un zâmbet aripile plânse,
V-aştept la grajdurile de smarald.
Nu vă grăbiţi!Încă-i amiaz’ şi cald,
Şi eu v-aştept şi chingile sunt strânse.
Când veţi veni-n amurg sub înserare,
Vom călări frumos prin Elizeu
În cavalcadă pân’ la Dumnezeu,
Descălecând la Tronu-i la picioare.
Ne-om prosterna cu frunţile alese,
Pe lespedea de nouri luminată
Cel mai voinic din noi va spune: Tată!
Ţi s-au întors feciorii cu mirese.
Pe unde ne-ai trimisa fost şi bine
A fost şi rău pe drumul străbătut,
Dar tot ce-ai scris să facem, am făcut
Şi nu te-a dat nici unul de ruşine.
Acuma ne-am întors cu toţii: iată
Ce altă slujbă ne aşteaptă, Tată?
Zvântaţi cu zâmbet aripile plânse,
V-aştept la grajdurile de smarald,
Nu vă grăbiţi, de abia-i amiaz’ şi cald,
Şi eu v-aştept şi chingile sunt strânse.