Auro-Luceafarul

Ma sui eu joi seara in metrou la Titan ca sa merg spre centru. Aveam castile in urechi si ascultam Led Zeppelin la un nivel care sa acopere discutiile din metrou. La Dristor se suie un aurolac cu caciula trasa peste ochi, se asaza in genunchi si incepe bineinteles cu celebrul "doamnalor si domnilor..." pe care l-am prins intr-o pauza dintre doua melodii. Metroul pleaca de la Mihai Bravu fara ca el sa dea semne ca ar termina de vorbit si ca ar incepe sa colinde prin vagon sa colecteze banii. Cand se termina melodia din casti prind cateva cuvinte de-ale lui si repede opresc playerul ca sa il ascult. Cand metroul a ajuns la Timpuri noi el a terminat de vorbit. Pana atunci, timp de doua statii de metrou, a recitat jumate din Luceafarul lui Eminescu. A strans 6-7 lei de la persoanele din vagon. I-am dat si eu un leu numai pentru ca a reusit sa invete poezia, ca eu in liceu nu am reusit (lenea prea mare).
Nu m-ar deranja sa aud cate o poezie recitata in metrou. Ar fi mult mai apreciata decat placa standard cu "suntem 15 frati acasa si tata ne-a parasit".
Daca tot sunt la capitolul asta... acum cativa ani, in metrou se suie un aurolac si da play: "Doamnelor si domnilor, aveti mila...etc...etc...etc. Tata a murit de inima, avea astm."

Drumul spre rai

Baiete, mai adu-mi niste vin,
Nu ar strica sa ma imbat putin
‘Nainte de drum
Si da mancare destula la cai,
Cu ei vreau sa ajung in rai
Prin foc si fum

Prea singura imi este viata
Si cat de lunga i-o fi ata
Nu stiu.
Asa ca pune seile pe cai,
Pana la apus in rai
Eu vreau sa fiu

Macar acolo sa imi fie bine
Si poate e si pentru mine
Cineva
Ca jos aici doua-am iubit
Si ambele pe rand m-au parasit
Cumva.

N-am eu noroc pe lumea asta
De o faptura ce-i din coasta
Lui Adam.
Asa ca plec in alta lume,
Poate noroc sub un alt nume
O sa am.

Dar azi e prea departe raiul
Si am mai tras o data paiul
Cel mai scurt
Asa ca-mi beau ultima gura
Din vinul care-mi da arsura
Si ma duc sa mai dau o tura
Pe pamant.

Biserici pe profit

Ce se vede in poza? Intrarea in curtea unei biserici din Constanta.
Ce se vede in cercul de jos? Cutia milei pusa pe un scun in strada. Asta se numeste cersetorie. Nu este posibil ca un preot sa puna cutia milei in strada, nu e posibil ca un preot sa cersasca fara rusine.
Ce se vede in cercul de sus? Un semn de “Oprire interzisa”. Acest semn a fost pus in urma cererii facute la primarie de catre preot. Cum se poate ca primaria sa puna semne de circulatie la cererea unui preot? Acel angajat al statului care a aprobat cererea este un idiot. Ce drepturi are preotul in afara gardului bisericii, pe stada? Cat de idiot poate sa fie sa ceara interzicerea parcarii langa gardul bisericii? Cu ce il deranjaza? Se impiedica Dumnezeu de masini cand intra in biserica? Statul roman, conform constitutiei e LAIC, deci preotul este un om ca oricare altul. In concluzie si eu pot sa ma duc sa fac cerere si sa pun un semn de Interzis la intrarea pe strada mea ca ma deranjaza masinile care trec.
Dupa cum se vede in poza, poarta este dubla. Cineva a indraznit intr-o zi sa parcheze in dreptul portii inchise si ca urmare preotul i-a taiat cauciucurile. Preotul la care oamenii se spovedesc taie cauciucuri!!!
Merita un astfel de om sa fie preot? Merita el increderea oamenilor, pacatele lor? Astfel de oameni duc Romania de rapa, oameni cu ochelari de cal, oameni care nu gandesc dincolo de propria ograda, care nu isi vad decat interesul.
Din pacate la noi biserica este doar un mijloc de manipulare a oamenilor si de a le lua banii. La noi biserica si Dumnezeu nu au nici o legatura, biserica e o asociatie pe profit. Prea putini oameni merita titlul de preot. Multi o fac ca pe orice alta meserie, isi iau banii si se duc la crasma, sau la bordel, sau la amanta.

Florin Chilian - Sa nu ai alti Dumnezei

Atat de singur

Ducu Bertzi




Fereasca Dumnezeu, daca mai poate
Pe fiecare de singuratate,
Acesta-mi pare lucrul cel mai greu
Fereasca-ma de mine Dumnezeu.

Refren:
Atat de singur sunr pe acest pamant
Ca nimeni nu va sti daca mai sunt

Fereasca-ma noroiul de noroaie
Ferasca-ma ploundu-l nor de ploaie,
Fereasca-ma singuratatea mea
Ca singur sa ma narui pe podea.

Refren....

Si gura sa-mi aud cum mila cere
Vreunor pasi din vreo apropiere
Si fara nimeni sa ma sting in glas,
Pe lume cat de sďngur am ramas.

Refren...

Ti s-a intamplat vreodata…

…sa urasti pe cineva doar pentru ca a gasit fericirea pe care tu o cauti? Ca persoana respectiva e fericita si vrei si tu acel gen de fericire si nu o gasesti? Nu ai nimic cu ea, poate chiar iti e simpatica, sau apropiata, poate chiar te bucuri pentru fericirea ei, dar e fericita si tu nu esti. Si totusi e genul de fericire pe care o cauti si dupa care tanjesti, de care ai nevoie si la care visezi. Poate e genul de fericire de care ai fost foarte aproape, pe care ai simtit-o langa sufletul tau dar care in loc sa intre, incet incet s-a indepartat. Poate cauti aceeasi fericire, sa ti-o apropii din nou, poate de data asta intra. Poate cauti alta, mai mult sau mai putin diferita, dar care sa te faca sa te simti la fel. Si cand tu ti-o doresti atat de mult o gaseste altcineva. Pentru un moment simti ca nu o sa o mai gasesti vreodata, ca lumea te da afara si vrei sa pleci undeva departe unde sa o iei de la capat.

Ti s-a intamplat vreodata sa urasti acea persoana?

Scumpului Fănică cel Iordache

de Teodor Pâcă



Vă las în valea acestei stinse plângeri
Orice sfârşit vesteşte-un început
Mă duc eu primul, sunt mai priceput
Să pun din vreme şeile pe îngeri
Zvântaţi c-un zâmbet aripile plânse,
V-aştept la grajdurile de smarald.
Nu vă grăbiţi!Încă-i amiaz’ şi cald,
Şi eu v-aştept şi chingile sunt strânse.
Când veţi veni-n amurg sub înserare,
Vom călări frumos prin Elizeu
În cavalcadă pân’ la Dumnezeu,
Descălecând la Tronu-i la picioare.
Ne-om prosterna cu frunţile alese,
Pe lespedea de nouri luminată
Cel mai voinic din noi va spune: Tată!
Ţi s-au întors feciorii cu mirese.
Pe unde ne-ai trimisa fost şi bine
A fost şi rău pe drumul străbătut,
Dar tot ce-ai scris să facem, am făcut
Şi nu te-a dat nici unul de ruşine.
Acuma ne-am întors cu toţii: iată
Ce altă slujbă ne aşteaptă, Tată?
Zvântaţi cu zâmbet aripile plânse,
V-aştept la grajdurile de smarald,
Nu vă grăbiţi, de abia-i amiaz’ şi cald,
Şi eu v-aştept şi chingile sunt strânse.