Vreau si eu...

Long way round


Long Way Down

November rain...

Danny Boy - Eva Cassidy

Dreams...

Her Morning Elegance / Oren Lavie

Roza Vanturilor - Rapa

Bon Jovi - Someday I'll Be Saturday Night

o melodie care m-a ajutat in multe momente grele.

Si de luni...

CONCEDIU!!!!

 (Asta e perioada aia in care nu suna ceasul devreme ca sa pleci la munca, nu?)

Post Amsterdam

Ziua de luni, ziua plecarii, nu a debutat prea bine. Primul taximetrist pe care l-am gasit (si l-am si luat ca deja intarziasem sa mai iau un coleg din drum) a bombanit pana la aeroport - poate pentru ca l-am trezit din somn prea brusc - si portbagajul Loganului nici macar nu se inchidea. Dar am ajuns cu bine si chiar mai devrme decat se cuvine - cele 2 ore de rigoare. Zborul spre Amsterdam cu escala 3 ore in Budapesta a fost OK, fara nimic interesant, dar ziua nu se terminase inca. 

Ajungem noi in Amsterdam, mergem la firma de inchiriat masini unde ne astepta frumos o masina rezervata, se duce colegul pe numele caruia era rezervarea, si stam... si stam... si stam.... el tot la ghiseu cu actele. Intre timp, la ghiseul alaturat s-au perindat 3-4 persoane care si-au rezolvat treaba si au plecat. Dupa vreo juma' de ora terminam si noi in sfarsit actele si luam masina - foarte draguta de altfel. Dupa 2 ocoale pe stradute ca sa gasim hotelul (si asta cu GPS-ul in parbriz) ajungem noi fericiti la receptie si ne luam in primire cheile. Cand urcam in camere... surpriza...frig. Si nu aveau nici calorifer, doar aer conditionat. Camera care ne-a fost repartizata mie si celorlalti doi colegi cu care o imprarteam nici macar nu avea geam afara, avea un geam care dadea in interiorul hotelului, vedeam holul si nici macar nu se deschidea. Pe langa asta avea un miros... Asa ca l-am rugat pe nenea de la receptie sa ne-o schimbe si omul foarte amabil ne-a dat alta cu geam afara si care se si deschidea si aveam si calorifer, unul mare si care frigea. Acum sa nu credeti ca am ajuns in Rai, nici vorba, geamul era lipit cu scoci si batea vantul intre el si rama. Intr-un final am reusit sa il impingem si sa il inchidem mai bine, cat sa nu ne traga curentul. A, si mirosul s-a pastrat, dar s-a restrans doar la baie. Macar nu era frig, nu? Tot e ceva. :)

Seara eu merg la o petrecere unde fusesem invitat de niste furnizori si pe la 10 ma iau baietii cu masina si mergem in oras. Cica sa vedem si noi faimosul Cartier Rosu. Pababibaaaaa!!!...Din 5 cati eram, 3 mai fusesera si cica stiau ei unde e, asa ca au condus expeditia. Si uite asa ne-am plimbat noi o ora pe stradute si pe langa canale fara sa vedem nimic rosu. Intr-un final intrebam noi pe cineva si ne arata o directie, cumva in diagonala si cica mergem incolo cam 10 minute. Zis si facut, mergem incolo. Dupa vreo 5 minute mai intrebam o data si primim iar indicatii si timp estimat...7-10 minute. Pai iar 10 minute? Tot 10 erau si acum 5 minute. Dar nu-i nimic, nu ne dam batuti, condusi iar de cei 3 mergem intr-acolo. Stanga...dreapta...inainte...lasa ca stiu eu ca e pe aici...stanga...dreapta...hai inapoi ca e tarziu. Si dupa o ora jumatate de plimbat ne-am lasat pagubasi si ne-am intors la masina. Acolo surpriza... locul unde parcasem noi era cu plata, dar cine a vazut aparatul pe trotuar? Asa ca in geam ne astepta o frumoasa amenda de 55 de Euro.

A doua zi incepe munca. Plimbare printre standuri, intalniri, cursuri, iar plimbare.. de la 10 la 18. Azi au venit si sefii... patronul si directorul general. Dupa inchidere mergem noi la hotel si cum patrpnul a refuzat sa stea in hotelul asta ca si la el in camera era frig, s-a mutat la altul. L-am dus noi frumos cu masina, s-a cazat, dupa care ne-a invitat la masa in oras. Nu e zapada in Amsterdam, acolo acum ploua, dar nu e foarte cald, sunt doar cateva grade. Cu toate astea e plin de biciclisti, si chiar si scuteristi.

A treia zi a inceput la fel ca a doua, plimbari pe la standuri, intalniri, plimbari, intalniri...pauza de luat mailul, ca doar suntem in cadrul serviciului, nu? Mai trebuie sa si muncim. Seara eu merg cu 2 colegi la o cafenea unde era o mica petrecere data de alti furnizori, unde m-am cam plictisit si am stat si in picioare ca nu erau destul scaune. Macar statea langa mancare :D Dupa ce am primit un telefon ne-am dus la hotel, ne-am schimbat si am iesit tori la masa in oras, de data asta fara patron, doar cu directorul. Dupa masa plecam la o mica plimbare pana la masina si apuc sa fac si eu cateva poze.

Cum directorul nu a avut nimic de obiectat si a zis ca stie el unde este, am pornit iar spre Cartierul Rosu. De data asta l-am si gasit, din fericire. Era plin de lume aici, multi turisti si cascatori de gura ca si noi. Fete in vitrine, toate imbracate sumar, unele mai dragute altele mai putin, dupa toate gusturile. Am asistat si la o arestare. Unu' facuse scandal la o fata... la locul de munca si l-a si saltat politia. L-a culcat in pragul casei, i-a pus catusele si l-au dus la masina. Bineinteles ca s-a strans lume ca al urs acolo. Cel mai frumos lucru din Cartierul Rosu au fost ... surpriza... lebedele. Era plin de lebede si rate. Se pare ca n-au ajuns prea multi connationali de-ai nosti pe acolo.

Ultima zi a debutat tot cu plimbari si intalniri pana pe la pranz cand am plecat spre aeroport. Am predat masina, am facut check-in-ul, am mancat la Burger King un meniul din ala XXL (imi era foame). Pana aici nimic deosebit, dar nu se pute sa se termina asa monoton. Aveam escala in Budapesta 35 de minute. Toate bune si frumoase dar avionul a plecat din Amstercam cu 40 de minute intarziere, ne si gandeam ca o sa dormim prin aeroport. Din fericire au mai recuperat in zbor din timpul pierdut si am ajuns cu 15 minute inainte de decolare. Din nefericire nu au tras avionul la poarta ca sa iesim direct in terminal, ne-au luat cu autobuzul de pe pista. Din fericire ungurii au fost baieti de treaba si ne-au bagat prin alta parte decat era norml, asa ca am scapat de control... dezbraca-te, scoate laptopul, treci prin detector... bip bip... pipaiat( la mine nu, la un coleg)... daca mai statea la astea pierdeam avionul. Acum dai si fugi pe culoarul dintre cele 2 corpuri ale aeroportului. In mod normal, pe panouri scrie ca il faci in 2 minute si 35 de secunde, sau asa ceva. Iar din fericire, cand am ajuns la poarta asteptau autobuzul sa ne duca la avion. Deci am ajuns chiar la timp. Ca fapt divers, din Budapesta pana la Bucuresti am zburat cu un avion cu elice, nu cu turbina ca Boeingurile. A fost prima data pentru mine.

Cam asta a fost. Acum urmeaza Frankfurt in martie, dar acolo am mai fost. :)